Următorul post este format .itu, adică Inarritu, adică are două poveşti plictisitoare care se întretaie şi rezultă o poveste nouă, deşi la fel de plictisitoare, da’ măcar e alta. De fapt, la mine sunt refelaţii, nu poveşti, că dacă erau poveşti ziceaţi că-l copiez pe Inarritu, care şi-aşa a făcut cel puţin trei filme cu acelaşi şpil. Urmăriţi-mă atent şi bucuraţi-vă alături de mine de magnifica-mi artă blogo-regizorală.
Refelaţia 1 - mi-a venit în timp ce citeam despre scene de sex celebre din filme. Sună bine, da’ de fapt mi-a venit în timp ce citeam şi mă uitam la scene de sex celebre din filme. Refelaţia a fost că… aş fute-o pe Halle Berry, chiar dacă are 41 de ani şi chiar dacă Radu zice că-i neagră, deci aparţine unei rase inferioare. În timp ce-o futeam mental pe Halle Berry, pe uşă a intrat Nicole Kidman. Pe uşa mentală, adică în camera în care o futeam eu pe Halle Berry. Nicole Kidman avea ţîţele goale şi nişte chiloţi albi traşi pînă la buric (o imagine din Eyes Wide Shut care mă bîntuie). “Ce cauţi aici, Nicol Chidman, nu vezi că eu şi Heali Beri împărtăşim un moment intim în care ne futem?”, zic, făcîndu-i cu ochiul complice lui Halle Berry, care simula orgasmul în tăcere. Nicole Kidman că cîr, că mîr, c-o fi, c-o păţi, se bîlbîia, se fîstîcea, da’ pîn’la urmă a reuşit să-mi scrie cu lipsticu’ pe un cofraj de ouă: “Vreau să futem dragoste!”. A citit ce-a scris, s-a roşit, a luat lipsticu’ şi a tăiat U şi E şi a pus A şi C. “Vreau să facem dragoste!” Eu am scos un ţipăt uimit, iar Halle Berry a scos un ţipăt tăcut, orgasmic. “Cum adică?!”, zic, “eşti tîmpită?!”. Şi m-am urcat pe un scaun, am luat-o de păr şi-am aruncat-o afară pe geamul mental. Şi uite aşa am avut subrefelaţia 1: n-aş fute-o pe Nicole Kidman. Drept dovadă că n-am făcut-o.
Refelaţia 2 - m-a plesnit în timp ce mergeam cu autobuzul 336 de la şcoală (Leu) spre redacţie (Universitate). La un moment dat am observat în partea din faţă a autobuzului, sus, lîngă afişajul staţiilor, un ceas. Ciudat era că nu puteam vedea cît e ora la ceasu’ ăla. Apoi am crezut că e o busolă. Ciudat era că nu puteam vedea care-i nordu’ la busola aia. Apoi am crezut că-i un cap de penis. Ciudat era că nu puteam vedea care-i uretra la capul ăla de penis. Apoi nişte colege m-au lămurit că era o cameră de luat vederi. Deci ăştia mă filmează pe mine cum merg cu 336. Brusc, m-am simţit ca la Big Brother… păi cu ce drept mă filmează ei pe mine? Şi atunci am avut refelaţia 2: ar trebui ca în fiecare autobuz să se pună poza lui Băsescu, iar în locul ochiului lui bolund să se pună o cameră din aia, iar sub poză să scrie “Big Sailor is watching you!”. Şi camera să se mişte de nebună, cam ca ochiul lui Mad-Eye-Moody. Nu întrebaţi cine-i Mad-Eye-Moody, inculţilor, mai puneţi şi voi mîna pe-un dvd şi mai uitaţi-vă la un Harry Potter!
Refelaţia care rezultă din 1 şi 2 - aş fute-o pe Halle Berry în autobuzul 336, în timp ce Băsescu se uită la noi. Şi tocmai cînd duceam la îndeplinire fapta, am văzut-o pe scaun, lîngă noi, pe Nicole Kidman cu o plasă de Carrefour în mînă, privind cu jind. Am luat-o pe Halle Berry (vă imaginaţi unde), am luat-o, deci, şi am dus-o în spatele autobuzului. Acolo, Nicole Kidman, cu o haină de controlor, ne-a cerut “belitele la control, pardon, biletele” (zice). “Ha-ha-ha”, zic io, “uite ce poante slabe faci, Nicol, şi mai vrei să te fut!” Am luat-o pe Halle Berry şi ne-am dus în faţa autobuzului. Şoferul s-a întors şi ne-a bătut în geam. Era Nicole Kidman. M-am uitat în sus, deasupra pozei lui Băsescu cu cameră în loc de ochi, la afişajul staţiilor, unde era scris mare, cu roşu: “Urmează staţia Fute-mă“. Fac, pe-această cale, un apel la Nicole Kidman, să fie drăguţă şi să mă lase şi pe mine să întreţin relaţii sexuale cu Halle Berry. Şi vă dau şi subrefelaţia nr. 3: n-aş fute-o pe Nicole Kidman în autobuzul 336, în timp ce Băsescu s-ar uita la noi.
